Dictatura mediocrității

“Maimuță care a învățat să se semneze, urlătoare, scandalagioaică isterică, schizofrenică antrenată, imbecilă, putoare, mediocră, lipsită de talent, incapabilă, xenofobă, șovină și naționalistă, nesimțită, nefrecventabilă, lefegie la stat și ciubucară prin parcuri, guitz, lipsită de talent, lipsită de valoare, fără voce, fără repertoriu, bună doar pentru roluri mici, de subretă, bună doar pentru a cânta ciubucuri prin parcuri și pe la nunți, o proastă care ar trebui închisă la nebuni, o mahalagioaică de joasă speță, jalnică, o soprană care își plătește aplaudaci, umplând sala cu prietenii și rudele când cântă, și pentru care se fac șmecherii ca să cânte, o soprană care nu își onorează obligațiile artistice, o circară extremistă,  o râzgâiată puhavă în cuget și simțire, un Domnul Goe varianta feminină de 40 de ani, o obrăznicătură tupeistă, isterică și suficientă,  o cântăreață care nu a cântat afară decât pe scene mici și deci nu poate vorbi de o carieră importantă, o soprană cu material vocal modest, cu voce extrem de urâtă, mică, îmbătrânită, aspră, spartă necalitativă timbral, și care nu poate fi comparată la nici un nivel cu  marile soprane ale zilelor noastre, o cântăreață care trebuie huiduită, împreună cu dirijorul Tiberiu Soare, violonista Monica Bălășoiu și ceilalți colegi de la ONB” … …

Citind cele de mai sus ați putea spune că sunt produsul unor minți bolnave. Ați greși: sunt CRITICĂ MUZICALĂ! Liber exprimată pe blog și pagini Facebook, pe setări “public”, deschise spre audiența generală, să ajungă la cât mai multă lume, de către auto-intitulatul “critic muzical” Alexandru Pătrașcu și grupul lui de prieteni „specialiști” în muzică! Acestea sunt selecții dintr-un volum uriaș de postări și comentarii pe care Grupul Pătrașcu le-a făcut începând din aprilie 2016 până astăzi, mostre din „creația” „criticului muzical” și a prietenilor ce i se aseamănă, șuvoaie de zoaie revărsate zi de zi, din aprilie 2016 încoace, peste artiștii ONB (cu precădere asupra sopranei Irina Iordăchescu și a dirijorului Tiberiu Soare), dar și a adevăraților critici muzicali (evident, neagreați de Pătrașcu) și a oamenilor politici decidenți în Cultură (dar nu numai) în acea perioadă. La un astfel de volum de muncă, nu e de mirare că n-a mai ajuns să realizeze revista pentru care ar fi trebuit sa fie plătit de către ONB (deci din bani publici) pe un contract semnat de directorul ONB din acea perioadă.

Despre daunele morale și profesionale pe care mi le-au produs aceste acțiuni ale lui Alexandru Pătrașcu și ale grupului său nu voi scrie aici – nu am vorbit public timp de un an de zile, și n-o voi face acum. Dar pentru că începând de săptămâna trecută, mai precis din 12-13 mai, am fost ținta unor atacuri de presă concertate, consider necesar să fac cunoscută partea de adevăr pe care, din păcate, respectivii atacatori din presă au “omis” s-o prezinte, deși o minimă deontologie profesională le-ar fi pretins acest lucru! Am căutat o reparație morală pentru aceste daune în justiție, intentându-i proces, împreună cu dirijorul Tiberiu Soare, lui Alexandru Pătrașcu, atât pentru săvârșirea acțiunilor de insultă, calomnie, batjocorire, defăimare, hărțuire, amenințare cu huiduieli în sala de spectacol, atingere adusă imaginii publice, dezinformare, manipulare, minciună, în mod repetat, în formă continuată, cât și pentru găzduirea și incitarea acțiunilor similare săvârșite de câțiva „prieteni” ai săi pe Facebook, prieteni pe care i-am numit generic „grupul Pătrașcu”: Andrei Ungureanu, Nicoleta Dascălu, Gabriela Dinu sunt persoane reale, ceea ce nu s-ar putea spune despre Jean Della Canal, Gicu Della Scularie, Don Giovanni, Dana Dana, și alte nume ale unor profile FB cel puțin dubioase (chiar unul dintre prietenii lui Pătrașcu, Bogdan M., îi semnalează acestuia, la un moment dat, că ar trebui să mai umble puțin la stil când postează Dana Dana – și acest printscreen se găsește printre celelalte).

Nu am anunțat public intentarea acestui proces, din dorința ca dreapta judecată să nu fie influențată de nici o declarație publică. Am depus în fața instanței dovezile acțiunilor despre care am vorbit mai sus, probe fizice (zeci, poate sute de pagini cu print-urile imaginilor de postări și comentarii injurioase, calomnioase, mincinoase, cd-uri cu toate aceste imagini in format electronic) pe care instanța le-a putut cerceta, apoi au fost audiați martorii, urmând ca la capătul acestei săptămâni instanța să se pronunțe. Din respect pentru justiție am ales să nu vorbesc public despre acest proces, dar am aflat acum câteva zile că partea cealaltă nu a dovedit același respect – au apărut, unul după altul, articole în Adevărul, Hot News, pagini Facebook, înfierând chemarea lui Alexandru Pătrașcu în fața justiției, inclusiv un articol care consideră “tupeu” acțiunea legală și legitimă de a apela la justiție a unor oameni a căror demnitate a fost lezată, și mai consideră un “caz uriaș” o eventuală condamnare a lui Alexandru Pătrașcu în acest proces, echivalând-o, cumva, cu o condamnare a dreptului la liberă exprimare! Nu pot să nu mă întreb (și nu doar eu mi-am pus această întrebare) dacă felul în care au fost scrise aceste articole, publicate cu câteva zile înainte ca instanța să se pronunțe, n-ar putea fi perceput ca o încercare de influențare a deciziei completului de judecată?

Pentru cei care nu au văzut atacurile din presă și mediul online, iată câteva dintre ele – cu precizarea că acest proces nu a început “după un an”, ci acum un an:

Nu știu ce anume i-a supărat atât de tare pe d-na Iordăchescu și pe dl Soare din cele scrise de dl Pătrașcu”, spune Mircea Morariu (care a mai scris despre subiectul ONB și anul trecut, demonstrând, din păcate, aceeași preocupare pentru respectarea adevărului ca și în articolul din 13 mai a.c.)

Să presupunem că nu știe. Că nu știu. Nici dl Mircea Morariu, nici dl Călin Hera, nici dl Victor Eskenasy, nici domnii de la HotNews . Pentru o informare corectă, iată cum arată adevărul.

Aceste atacuri au început în luna aprilie 2016, numele Irinei Iordăchescu și al colegilor ei fiind denigrate și batjocorite zilnic pe paginile de Facebook ale lui Alexandru Pătrașcu și ale celor din grupul lui, atacuri săvârșite de către el sau de către cei din grupul lui, ale căror comentarii le solicită, le incită și le găzduiește. Pentru a fi limpede cum arată, în viziunea lui Alexandru Pătrașcu și a grupului său, critica muzicală și libertatea de a o exprima public, fără nici o restricție, iată extrase din “creația” auto-intitulatului “critic muzical” din ultimul an de zile (toate acestea scrise pe Facebook în postări și comentarii setate public, pentru a fi văzute de cât mai multă lume):

Comentariile batjocoritoare, denigratoare, insultătoare ce o privesc pe Irina Iordăchescu sunt directe (i se menționează numele) sau  indirecte, prin încadrarea în turma de la ONB, liga nasoalelor de la ONB, o clică nenorocită, mediocră , armată de maimuțe naționaliste, 400 de cimpanzei care au învățat să se semneze, 400 de nesimțiți, 400 de slugi , gloata ONB, petiția urlătoarelor, scandalagii isterici, schizofrenici antrenați, imbecili (“Adevărul nu se stabilește prin semnăturile imbecililor”), mediocri (“Dictatura putorilor și a mediocrității”), lipsiți de talent, incapabili, xenofobi, șovini și naționaliști,  nesimțiți, nefrecventabili, lefegii la stat și ciubucari prin parcuri, relicve de copii de securiști sau de foști artiști, curcănărie de galinacee invidioase, niște arătări care se autointitulează artiști, soprane ONB cu voce ascuțită ca un brici și aspră ca un șmirghel, soprane isterice, cățele turbate, dracu le lua de afone, spălătorese,  voci dogite, tutele, mediocritățile, gospodinele de la ONB, care nu fac altceva decât să-și exprime obsesiile sexuale pe facebook, cadavre muzicale de pe scena de astăzi sau de ieri, Maestrul Soare și echipa de ciubucari care nu ar fi admiși nici măcar să curețe toaletele la Teatro alla Scala, AMO asociatia mediocrităților operistice cu Soare director și Iordăcheasca tot de la portar la prim-solistă și balerină. ‘ONB trebuie șters de pe suprafața pământului, desființat și refăcut de la ZERO’ 

Atacurile ce o vizează sunt inclusiv la numele ei, Sevastia, care este batjocorit în diverse moduri (Sevastoaica, Sevastița, Sevastitza, Sevastuica, Coana Titza, madam Iordăchescu, Iordăcheasca, frau Sewastitz von Subrettitz und Stupiditz ), cât și la felul în care arată fizic, Irina Iordăchescu fiind o femeie cu forme mai pline (‘guitz’, ‘cântăreața mare cât o sobă și cu plete’, ‘the fat lady’, ‘grăsanii de la canto’).  

Dar cel mai mult este denigrată și batjocorită ca artist și ca om: este numită mediocră, frustrată, proastă, lipsită de talent, lipsită de valoare, fără voce, fără ureche, fără repertoriu, bună doar pentru roluri mici, de subretă (“comprimară” – de la cuvântul italian “comprimaria”) și ciubucuri prin parcuri și pe la nunți (ciubucuri fiind în viziunea lor orice concert care nu are loc în Opera Națională București), o soprană nasoală, un dezastru, o calamitate, o catastrofă, o proastă care ar trebui închisă la nebuni, o penibilă, o nesimțită, un personaj grotesc, o mahalagioaică de joasă speță, jalnică, o soprană care își plătește aplaudaci, umplând sala cu prietenii și rudele când cântă, și pentru care se fac șmecherii ca să cânte, o soprană care nu își onorează obligațiile artistice, o cântăreață neinteligibilă în română, o asasină a cântului frumos (belcanto), combinație eronată între urâțenie vocală și un caracter urât, inundată în răutate și venin, o circară extremistă, o schizofrenică antrenată,  o râzgâiată puhavă în cuget și simțire, un Domnul Goe varianta feminină de 40 de ani, o obrăznicatură tupeistă, isterică și suficientă,  plină de ură și invidie, un om de cel mai jos nivel, o cântăreață care cântă urât, care nu a cântat afară decât pe scene mici și deci nu poate vorbi de o carieră importantă, o soprană  cu material vocal limitat, modest, la care sălile sunt goale, care nu are talent și de asta cântă în parc, o voce extrem de urâtă, mică, îmbătrânită de la început, aspră, stridentă, spartă pe acut, fără armonice, într-o culoare ce zgârâie pe creier,  o voce tipică rolurilor comprimare, și un fizic adecvat acestora, o voce necalitativă timbral, cu capacități extrem de limitate, care nu poate fi comparată la nici un nivel cu  marile soprane ale zilelor noastre, pentru că ar fi ca și cum am compara diva cu preșul pe care aceasta calcă, o soprană al cărei loc e în parc împreună cu dirijorul Tiberiu Soare și cu acea mizerie, infecție dezgustătoare ce se poate numi oricum în afară de orchestra Symphactory, o cântăreață care trebuie huiduită (“Un public viu, adevărat, cunoscător, huiduie!”), împreună cu dirijorul Tiberiu Soare (“Sociopatul de Soare”), violonista Monica Bălășoiu și ceilalți colegi de la ONB) – “promisiune” ținută de Alexandru Pătrașcu în iunie 2016), denigrări ale sopranei Irina Iordăchescu în fața unor potențiale contacte bune pentru profesia și cariera ei (‘a făcut Musetta la Glyndebourne acum câțiva ani apoi nu a mai fost chemată niciodată, și nici nu se va mai întâmpla, prietenii știu de ce ‘; ‘Apropo de doamna Iordăchescu, astăzi am fost întrebat de un bun prieten impresar și director artistic despre o eventuală posibilitate de a angaja o artistă româncă (nu pot sa dau detalii unde și cum). Discutând, în glumă am menționat-o și pe doamna Iordăchescu, deși domnul respectiv nu era prea convins. După ce i-am povestit de acest scandal și tot ce a făcut în acest timp, mi-a spus “cu așa o carte de vizită nimeni nu ar mai angaja-o vreodată”. In final, doamna și-a mai pierdut un contact 🙂 Și așa nu prea făcea carieră internațională)’ , amenințări cu huiduirea în spectacolele viitoare (“Dacă nu cântă bine din pasiune, măcar să cânte bine de frică’”).

Pentru cei care se întreabă ce e cu eticheta #loggionisti, afișată cu atâta mândrie în postări și comentarii ale grupului Pătrașcu:

#loggionist – etichetă pentru un grup organizat care huiduie un artist sau mai mulți la un spectacol de operă, prin prezența și manifestările lor creând presiune psihică și tensiune emoțională pentru artiști, ceea ce echivalează cu un act voit, conștient de sabotare a performanței acestora precum și a realizării spectacolului, și creând spectatorilor care vor să se bucure de muzică și de spectacol un disconfort puternic)

Denigrările, insultele, amenințările au fost adresate, totodată, dirijorului Tiberiu Soare (miner ciubucar de două parale, ‘Dl Soare nu poate fi nici câștig nici pierdere pentru nimeni, e cantitate neglijabilă. Insă una malignă’, omul acesta este bolnav, un mediocru, un laș, nu mai are curaj să urce pe scenă), și de asemenea criticului muzical Anca Florea (‘Anca Florea ar trebu împușcată pe bune’), directoarei Operei Naționale București, doamnei  Beatrice Rancea, și Ministrului Culturii, doamna Corina Suteu (‘Dnul Tiberiu Soare a fost nedreptățit, trebuia huiduită și dna Rancea’, ‘Rancea se crăcea pe scena Iașiului și Șuteu își etala kg-mele pe Croazetă’, ‘Mizeria asta se înscrie perfect in peisajul general; masonieria asta rancistă de o josnicie și de o meschinărie fără seamăn, după tot gunoiul care a fost basculat la ONB în ultima vreme’, ‘actele nesăbuite, xenofobe, isterice, total neproductive și pline de ură viscerală, acum dna Rancea vrea să-si mascheze impotenţa managerială și lipsa de viziune’, ‘O idee atât de dezgustătoare nu putea veni decât din logica unei complicități a interimarului cu revoluționarii xenofobi’, ‘Noii patroni ai acestei realități sunt dnele Corina Șuteu și Beatrice Rancea. Două mincinoase: au declarat public că-l aduc pe Kobborg înapoi și n-au făcut-o. L-au adus pe Soare înapoi, pe ușa din dos. Se poate considera că și-au ratat mandatele? Cu siguranță că da. ‘.

Dar, cine știe, poate există doi Alexandru Pătrașcu în România! Unul este cel care a scris public o parte dintre insultele, calomniile, denigrările, batjocura, defăimările, hărțuirile, amenințările cu huiduieli în sala de spectacol, atingerile aduse imaginii publice, dezinformările, manipulările, minciunile, în mod repetat, în formă continuată, redate mai sus, și le-a găzduit și incitat pe pagina lui și pe cele scrise public de grupul lui de prieteni. Nu știu dacă ar putea fi una și aceeași persoană cu acel Alexandru Pătrașcu despre care jurnalistul Călin Hera scrie, pe blogul lui, și postează pe Facebook în 12 mai 2017 (cam în același timp cu articolele din Adevărul și HotNews):

Cel mai bun jurnalist cultural din România! Pe care artiști uriași ai momentului îl ascultă cu respect! Cazul uriaș care ar putea să devină un simbol! Doamne, în ce lume am ajuns să trăim?

Valoarea, cultura, critica sunt ale celui care insultă, batjocorește, defăimează, denigrează, calomniază, hărțuiește, dezinformează, minte, manipulează, găzduiește și incită acțiuni similare! Sopranei Irina Iordăchescu și dirijorului Tiberiu Soare le rămâne doar tupeul, în această viziune! Tupeul de a căuta în justiție o reparație pentru daunele produse de o acțiune defăimătoare organizată, în formă continuată, care durează de un an de zile!

Pentru că au fost dezincriminate insulta și calomnia (cândva infracțiuni, astăzi activități literare protejate de „dreptul la liberă exprimare”), nu mai există posibilitatea deschiderii în instanță a unui proces penal , ci doar calea acțiunii civile. Pe calea acțiunii civile, în acest proces reclamanții Irina Iordăchescu și Tiberiu Soare au solicitat pârâtului Alexandru Pătrașcu ștergerea tuturor postărilor și comentariilor cu caracter insultător, defăimător, mincinos, manipulator, și încetarea acestor acțiuni de acum înainte, precum și suma de 400 000 de lei daune materiale.

Aceste daune materiale nu au fost cerute pentru a repara vocea sopranei Irina Iordăchescu ori talentul dirijorului Tiberiu Soare, “doi ratați”, după cum afirmă public, pe pagina sa Facebook, în data de 14 mai 2017 Andrei Ungureanu, unul dintre prietenii pârâtului Alexandru Pătrașcu și autor al multora dintre comentariile injurioase și defăimătoare de pe postările lui Alexandru Pătrașcu (comentarii găzduite de A. Pătrașcu în numele dreptului la “libera exprimare a opiniei”). Dacă instanța de judecată va considera întemeiată acordarea acestor daune materiale, nici un leu din această sumă nu va rămâne în viața mea! Banii vor fi donați în întregime: o parte va pleca înspre o cauză umanitară, iar cealaltă parte spre un ajutor financiar pentru un tânăr bariton merituos (sau mai mulți!), pentru a spăla rușinea criticului muzical Pătrașcu care și-a permis să batjocorească până și seara de 6 iunie 2015 de la Ateneul Român, în care tatăl meu, baritonul Dan Iordăchescu, grav bolnav în acel moment, s-a aflat pentru ultima dată în Sala Ateneului, locul în care a cântat Muzica sublim de atâtea ori în viața lui, a fost pentru ultima dată alături de publicul care l-a iubit, și-a ascultat pe scena fiicele, pe Irina și Cristina, pentru ultima dată… În acest concert, și eu și sora mea am cântat plângând, pentru că știam, așa cum știau mulți dintre cei aflați în sală, că îi cântam pentru ultima dată… Până și această seară tristă, de rămas bun sfâșietor, a fost batjocorită de către Alexandru Pătrașcu și grupul lui!

În cazul în care instanța va considera întemeiată acordarea acestor daune materiale, și dirijorul Tiberiu Soare va dona în totalitate acești bani instrumentiștilor din Orchestra Operei Naționale București, pentru achiziționarea accesoriilor necesare instrumentelor lor.

Pentru cititorii mei, câteva definiții din vremea în care insulta și calomnia erau infracțiuni:

“Infracțiunile contra demnității sunt acele fapte care lezează demnitatea, onoarea sau reputația unei persoane, ca atribut esențial al personalității omului. Prin incriminarea insultei și calomniei este ocrotit atât un interes personal, apărând personalitatea morală a individului, cât și unul al societății, asigurând o relație socială bazată pe respect reciproc .

Insulta este atingerea adusă onoarei ori reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură. Infracțiunea se poate realiza în mai multe moduri. Primul ar fi sub forma unei atingeri adusă onoarei sau demnității unei persoane, prin orice act care încalcă sentimentul de onoare, conștiința propriei demnități sau care știrbește renumele, stima, prețuirea sau considerația de care se bucură persoana în societate. Atingerea adusă unei persoane se poate realiza prin cuvinte, rostite sau scrise, prin gesturi, prin expunerea la batjocură sau alte asemenea mijloace.

Infracțiunea este considerată consumată atunci când afirmația insultătoare a fost adresată părții vătămate sau când a fost comisă în public. Dacă este înfăptuită în scris, atunci este consumată când a ajuns la destinatar. Fapta se poate comite cu intenție directă sau eventuală.”

Dintre sutele de screenshot-uri ce documentează munca intensă de critică muzicală depusă de Alexandru Pătrașcu și grupul lui timp de un an de zile (imagini depuse în fața instanței pentru a fi judecate de aceasta), am ales câteva pentru această postare (le mulțumesc încă o dată prietenilor care m-au ajutat să le adun, singură ar fi fost imposibil!). Toate aceste imagini ar fi meritat să fie cunoscute și de către cei care nu au avut idee despre dimensiunea acțiunii de denigrare și distrugere pe care Grupul Pătrașcu a direcționat-o spre artiștii de la ONB, cu precădere spre Irina Iordăchescu și Tiberiu Soare. Navigând printre ele pentru a selecta o parte, recitindu-le, am simțit că mi se face rău, rău de o astfel de lume, lumea celor care insultă, care calomniază, care mint, care manipulează, care distrug cu bună știință, precum și de lumea celor care îi laudă pentru asta! Postate public pe internet, pe blog sau Facebook, ele se constituie în dovezi pentru cei care încă nu știu, sau poate nu cred, că o astfel de lume chiar există! Energie negativă, vibrație joasă, întunecată. Ură, nu critică muzicală!

Apoi voi reda traducerea unei părți din articolul care mi-a inspirat titlul acestei postări. Merită cunoscut!

 

Când Alexandru Pătrașcu a făcut această afirmație mincinoasă, salariul meu ca solist al Operei Naționale București era de 2600 lei pe lună!

 “

 

“Bineînțeles, dacă nu cumva îl considerați o personalitate pe cumnatul Sevastiei, sinecuristul Revoluției, Claudiu Iordache”. În această frază a celui mai important jurnalist cultural al României avem măsura reală a acestui individ. Probabil că din spatele perdelei curajul, demnitatea (da, vorbim și “despre demnitate”!), puterea, caracterul, inteligența, spiritul, cultura, se văd mult mai greu decât din stradă, acolo unde câțiva își riscă viața și pentru libertatea celor ascunși în case. Libertate care, iată, permite celor eliberați de alții să-și exhibe fără restricții micimea personală!

Culmea supărării, s-ar putea spune: “doamna” care a huiduit într-o sală de Operă s-a supărat că un spectator din aceeași sală a făcut-o “nesimțită”. Adevărul este că și-a irosit inutil câteva secunde din viață adresându-i câteva cuvinte. “Doamna” n-a făcut altceva decât să-și dea măsura competenței, și mai ales a caracterului. În perfectă consonanță cu Grupul din care face parte. De unde nu e, cine ar putea cere?

Și pentru că întregesc cum nu se poate mai bine tabloul absurdului, iată și câteva selecții din categoria: Pentru limba română apăsați tasta 1!

La atâtea aere câte a exhibat online dl A.U. în ultimul an, ne-am fi așteptat să știe că e corect “imagine grotescă”, nu “grotească”.

Dar e omenesc să greșești, i se poate întâmpla și celui mai important jurnalist cultural al României! Mai scapă un “s”, mai confundă un concert de Mozart cu altul. Se întâmplă. Mai ales când ești atât de ocupat cu denigrarea și hărțuirea unor artiști încât nu mai ai timp să citești textele pe care le postezi.

Până și în România KV 466 este cunoscut sub numele de Concertul numărul 20 pentru pian și orchestră, sau Concertul pentru pian în Re minor! Concertul numărul 21 la care se referă cel mai important jurnalist cultural al României este KV 467. Până și o soprană ratată ca mine știe acest lucru!

“La o asa comisie, ce ar mai fi de spus? Tragic, daca nu ar fi de ras. Amar, bineinteles.”

Să înțelegem că, în opinia “specialiștilor” din Grupul Pătrașcu, o comisie de evaluare în care se găsește Maestrul Cristian Mandeal e o situație “tragică, dacă nu ar fi de râs”?! “Amar, bineînțeles”? Sperăm, totuși, că am înțeles noi greșit!

Dreptul la libera exprimare e garantat prin lege, deci oricine are dreptul să-și dea cu părerea. Trist este când “părerea” îl face de râs pe emitentul ei!

Trist este când realizăm că trăim într-o dictatură atât a incompetenței, cât și a mediocrității.

Dictatura incompetenței

“David Dunning și Justin Kruger sunt doi psihologi de la Universitatea Cornell care în 1999, după o serie de studii, au ajuns la concluzia pe care o putem enunța astfel: persoanele incompetente tind să se supraevalueze, să-și supraestimeze propriile capacități, considerându-le superioare majorității celorlalți. Se cheamă EFECTUL DUNNING-KRUGER. Cu cât cineva știe mai puțin despre ceva, cu cât are capacități mai reduse în acel subiect, cu atât crede că știe mai mult. Abilitatea necesară pentru a reuși într-o activitate e pereche cu aceea necesară pentru a evalua rezultatele. Pentru același motiv, incompetenții tind să nu recunoască adevăratele competențe ale altcuiva. Pe scurt, E NEVOIE SĂ ȘTII SĂ FACI BINE CEVA PENTRU A FI CAPABIL SĂ JUDECI CUM FAC ALȚII ACELAȘI LUCRU. E motivul pentru care studenții nu au posibilitatea de a-și da singuri note la examene.

Incompetenții, după Dunning și Kruger, nu își judecă propriile abilități pe baza confruntării efective a rezultatelor pe termen lung cu rezultatele celorlalți. Din contra, pleacă pe o idee preconcepută asupra propriului nivel de pregătire (“sunt grozav!”), și tind să caute confirmări – în realitate inexistente –în rezultate. Înțelegeți că EFECTUL DUNNING-KRUGER poate avea efecte dramatice. Gândiți-vă că mai mulți incompetenți s-ar aduna împreună și ar forma un grup, o rețea, și pe acea rețea vor putea găsi susținere pentru orice argument derivat din propria incompetență, și acea rețea ar deveni tot mai mare, și până la urmă toți acești incompetenți reuniți ar sfârși prin a se susține în convingerea că oricine nu gândește ca ei e de rea credință, e corupt, e în slujba vreunei puteri obscure, și că orice argumente și dovezi contrarii sunt fabricate, manipulate de grupuri misterioase de interese. Ar putea chiar să ajungă să creadă că sunt capabili să guverneze o națiune.

Un scenariu de coșmar. Din fericire – o spun tot Dunning și Kruger – dacă cineva începe să studieze, dacă învață ceva dintr-o discuție, dacă încearcă onest să se implice într-o activitate, sfârșește prin a-și reconsidera propriile estimări inițiale. Devine mai critic față de el însuși.”

(traducerea mea din articolul ‘La dittatura dell’ incompetenza’)

http://www.ilpost.it/amedeobalbi/2013/04/17/la-dittatura-dellincompetenza

Greu de crezut că un grup de auto-intitulați “specialiști”, care emit judecăți de valoare în domenii în care nu profesează, în care nu au certificare, abilitare și competențe să emită astfel de judecăți, greu de crezut că un astfel de grup va realiza vreodată că profesionalismul, bunul simț și privirea critică asupra ta însuți sunt dovada supremă a valorii adevărate!

“În sfârşit civilizaţia noastră a atins acel grad de dezvoltare care îi permite oricui să-şi exprime total incompetenţa.” http://exarhu.ro/ofensiva-amatorilor

Și Umberto Eco a vorbit nimerit despre cei ce se îngroapă, încet-încet, în propria lor nimicnicie…

Cei care o iau în fiecare zi de la capăt. ”Deci… așa ceva!”

Atacurile începute în 12 Mai nu s-au oprit! Oamenii ăștia chiar cred că ei sunt Publicul! Că totul începe și se termină cu ei! Un grup restrâns de persoane care își exhibă cu emfază “erudiția” și-și dau like-uri unul altuia! Dacă ar fi debarcați pe o insulă pustie cu colecția lor de mii de discuri de operă în brațe ar face depresie de supărare că nu mai au altceva de făcut decât să asculte muzică! Oamenii ăștia își iau cafeaua de dimineață cu ochii pe postările mele, deși mă consideră o ratată! Oamenii ăștia insultă, denigrează, batjocoresc tot ce înseamnă valoare națională, și asta de câțiva ani încoace, cum a observat foarte precis, pe pagina mea Facebook, domnul Paul A.! Au, probabil, o “agendă” de acțiune, cu obiective pe care numai ei le cunosc, și pe lângă această agendă mai au o ură fără margini! Este halucinant să te erijezi în cunoscător și judecător suprem al Valorii, să declari că numai ceea ce tu consideri valoare este valoare, să murdărești cu elucubrațiile tale mari artiști ai României, atât dintre cei care și-au avut perioada de aur în vremea dictaturii lui Ceaușescu, cât și dintre cei care au strălucit după 1989!
Apreciez grija “specialiștilor” pentru felul în care-mi folosesc timpul liber în care aș putea să studiez tehnica vocală! În cazul în care nu-și pot bea cafeaua de dimineață de grija mea, îi anunț că sunt în repetiții de regie pentru ”Carmen”, și în același timp într-un binemeritat moment de respiro după spectacolul de ”Madama Butterfly”! Minunea acelei seri extraordinare e încă puternică în sufletul meu – ura oarba nu poate decât să treacă pe lângă ea, fără s-o atingă! Din aplauzele și ovațiile publicului din sala arhiplină a Operei Naționale București, din articolele de referință ale adevăraților critici muzicali, din valul de postări și comentarii pline de afecțiune care au venit înspre mine înțeleg că în acea seară, cântând fără “vocea pe care natura mi-a refuzat-o”, am reușit să aduc bucurie în sufletele celor care m-au ascultat! Pentru mine aceasta este răsplata supremă!
Cât privește “contul fals” de pe care aș urmări eu postările grupului restrâns de oameni care își dau “like” unul altuia, a fost cea mai amuzantă replică pe care am citit-o la cafeaua mea de dimineață! Tot ceea ce acești oameni postează pe setari “public” poate fi citit de oricine nu e în lista lor de prieteni, cu excepția celor care sunt pe lista de “block”, așa cum sunt eu! Prietenilor mei le datorez întocmirea acestui probatoriu, timp de un an de zile, ei au citit, ei mi-au trimis, ei îmi trimit, revoltați de această hărțuire continuă la adresa mea, a lui Tiberiu Soare, a artiștilor Operei Naționale București, a criticilor muzicali adevărați, a marilor artiști ai României, a unor oameni politici etc! Aproape toate printscreen-urile care au documentat în fata instanței de judecată activitatea de “critică muzicală” a Grupului Pătrașcu mi-au fost trimise de prieteni care au putut citi fără restricții respectiva activitate. Oamenii care mai au și altceva de făcut în viață decât să-i hărțuiască pe alții cu insulte, denigrări, calomnii și minciuni, au un singur cont de Facebook. Ceilalți au mai multe – unii chiar foarte multe. Făcute, probabil, cu ani în urmă, atunci când Facebook nu cerea dovedirea identității reale a unei persoane la deschiderea unui cont. Ceea ce ar spune încă și mai mult decât știm deja.
Pentru mine e de neînțeles de ce aceia care m-au insultat și denigrat cu atâta înverșunare continuă să-mi citeasca postările și să-mi urmărească “mizeriile” pe youtube dacă mă urăsc atât de mult încât să ajungă să-și exprime această ură orbește, fără a se teme măcar de căderea în penibil.

“Pentru ca răul să învingă în lume e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic!”

Vreau să închei această postare întorcându-mă la Bine, să închei cu o clipă miraculoasă din lumea mea! Lumea sufletului, a frumosului, lumea muzicii, a  oamenilor buni, care îmi alină tristețile pe care cealaltă lume, aceea a urâtului, mi le provoacă de câte ori o întâlnesc. Voi încheia cu minutele de aplauze și ovații care au răsplătit artiștii Operei Naționale București la finalul spectacolului “Madama Butterfly” în care am avut bucuria să debutez sâmbătă, 13 mai 2017! Căldura extraordinară a publicului mi-a șters din suflet tristețea anului în care, nu din vina mea, nu am cântat pe scena acestui teatru, și m-a făcut să simt că m-am întors acasă! Vă mulțumesc și pe această cale, dragii mei prieteni! 

Advertisements

2 Comments

  1. „Critici”… mi-e scârbă. Niște oameni frustrați, fără viață personală și a căror singură șansă pentru cele 15 minute de faimă este să tăvălească în noroi pe cineva ajuns celebru prin propria muncă și propriile forțe.

    Sunteți minunată, doamnă. Încântați-ne în continuare și lăsați-i să urle, oricum e singurul lucru pe care îl știu ei face…

  2. Și încă ceva: a lion does not concern itself with the opinion of sheep 🙂


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s